Retele de socializare
Intra in cont / cont nou

CATEGORII:

România – o piaţă dificilă, dar cu potenţial

Print
E-mail
Yahoo Messenger
Twitter
Facebook
FONT SIZE:

A

A

A

Autor: Roxana Burghina
27 august, 2012
Producţia globală de vehicule pentru transportul de persoane este o industrie destul de fragmentată, care deţine 175 de jucători, din 37 de ţări. În ultima vreme, ea a fost transformată de creşterea cererii de autobuze cu podea coborâtă, dar şi de cea pentru vehiculele alimentate cu energie alternativă (CNG, GPL etc.), lucru care a plasat producătorii pe o piaţă competitivă, dar i-a şi determinat să vină cu noi produse.  

MULTIMEDIA | MAI MULTE FOTO

Solaris a devenit unul dintre jucătorii principali din industria europeană de autobuze, producând o gamă largă de vehicule destinate transportului urban sau suburban, autobuze, troleibuze, autocare şi tramvaie. Solaris Bus & Coach a introdus, în anul 1994, pe piaţa poloneză primul autobuz cu podea coborâtă, urmând cadoi ani mai târziu, fondatorul companiei, Krzysztof Olszewski, să înfiinţeze prima fabrică de producţie. Din acel moment s-au construit aproximativ 8.000 de autobuze până în prezent, iar la ora actuală exporturile reprezintă circa 65% din totalul producţiei. Autobuzele Solaris sunt prezente în transportul public din 22 de ţări europene, în Rusia şi Dubai, însumând la nivel mondial 55 de reprezentanţe.

Gama Solaris Bus & Coach este prezentă pe piaţa din România din anul 2006, fiind adusă de compania IAC Management. Deşi lucrurile nu sunt tocmai roz la noi, vechimea parcurilor auto a regiilor de transport împreună cu reglementările impuse de Uniunea Europeană pentru grăbirea ecologizării transportului fac din România o piaţă cu un potenţial extraordinar pentru producatorii de vehicule urbane. Reprezentanţii Solaris sunt conştienţi de acest lucru şi sunt optimişti că lucrurile se vor normaliza. Cum arată piaţa din România din prisma managerului general al IAC Management, Daniel Ciolan, aflaţi în rândurile de mai jos.

Ce statut are în acest moment compania Solaris?

Solaris a crescut mult în ultima perioadă, ajungând singurul producător din Europa care face soluţii integrate de transport urban: autobuz, troleibuz, tramvai. Până acum, compania nu a fost luată foarte în serios de către ceilalţi producători de pe piaţă, dar la ora actuală se luptă pentru primele locuri.

Se fac 18 ani de când firma a apărut pe piaţă ca şi brand, aşa că nu este deloc rea poziţia lor în momentul acesta. Pentru anul 2012 sperăm să treacă de 1.500 de unităţi produse.

Cum se prezintă pentru dumneavoastră piaţa din România?

România este o piaţă cu potenţial, iar noi avem şi deschidere, dar există mai multe dificultăţi pe care le întâlnesc producătorii, mai ales în timpul licitaţiilor. Problemele sunt cauzate şi de cei care vin cu o serie de condiţii greu de îndeplinit, dar şi de cei care le acceptă. Spre exemplu, în urmă cu ceva timp, în cadrul unei licitaţii se puncta garanţia cu 5 puncte. Rezultatul a fost că unul dintre producători a oferit o garanţie de 20 de ani. Lucru care este imposibil, mai ales în condiţiile în care firma respectivă nici măcar nu avea o vechime de 20 de ani. Deci când te loveşti de astfel de situaţii, ce pretenţii să mai ai? Sau mai sunt cazuri în care participanţii spun da la tot, plecând de la premisa că în momentul livrării se rezolvă cumva la mica înţelegere. Şi, câteodată funcţionează. Evident, în calitate de reprezentant al unui mare producător, nu poţi să faci aşa ceva. În primul rând pentru că nu te lasă firma.

Deci, cam aşa arată piaţa momentan; o piaţă importantă de altfel, cu un potenţial extraordinar.

Cum arată situaţia în acest moment la nivel de licitaţii?

Lucrurile s-au mai schimbat puţin, pentru că au intrat producătorii mari pe piaţă, care au impus o serie de cerinţe specifice. Aşa că oamenii au mai învăţat să întocmească nişte caiete de sarcini. Încep să se mişte lucrurile, iar noi suntem optimişti. 

Anul acesta însă, piaţa s-a mişcat surprinzător, cel puţin din punctul meu de vedere. Mă aşteptam ca, datorită alegerilor locale, să se desfăşoare altfel lucrurile. Mă gândeam că nu va exista primar care să nu vrea să iasă în faţă cu un proiect de reînnoire a flotelor de autobuze, dar nu s-a mişcat nimeni în sensul acesta. Sunt iniţiative, dar nu mai au cum să facă licitaţii. Pe de o parte, parcă e mai bine aşa. Poate atingem şi noi normalitatea, să nu mai stăm după alegeri, ci să existe licitaţii în regim normal, când e cazul.

În acest moment sunt patru licitaţii locale în desfăşurare: în Buzău, Brăila, Ploieşti şi Baia Mare, dar unii dintre ei tind către un transport de dimensiuni relativ reduse. Majoritatea vor maşini mici, de maxim 8-9 metri, lucru probabil îndreptăţit în condiţiile unui orăşel mai mic. Industria s-a redus, nevoile nu mai sunt atât de mari, iar în aceste condiţii, în care nu mai există nici un flux mare de călători, nu ai motive să-ţi doreşti o capcitate mare de transport.

Câte unităţi aţi vândut până acum în România? Sunteţi mulţumit de rezultate?

Piaţa noastră reprezintă 10 unitaţi vândute la Oradea. Trei dintre ele au fost livrate în 2010, iar restul de şapte unităţi au ajuns anul trecut. Dacă e să vorbim strict procentual, e bine, pentru că asta ar însemna aproximativ 20% din totalul pieţei româneşti, dar sperăm într-o extindere.

După părerea mea, educaţia şi cultura pieţei nu prea lasă loc de mai mult. Oamenii nu gândesc în perspectivă sau, mai bine zis, prea puţini o fac. În loc să analizeze costurile unei maşini pe ciclul ei de viaţă, se grăbesc să cumpere ceva ieftin, dar nu realizează că bucuria de a da 140.000 pe autobuze “exotice” este de moment. În timp, te costă mult mai mult decât ar costa o investiţie consistentă de la început.

Care sunt clienţii dumneavoastră principali? Aţi încheiat parteneriate cu alte instituţii (cluburi sportive, hoteluri, agenţii de turism etc.)?

Clienţii noştri principali sunt operatorii de transport local, care ţin de primării sau consilii locale. Parteneriate nu am încheiat pentru că ele ar ţine de investiţii în imagine, în marketing, care ar trebui să aibă loc în condiţiile în care ai un volum consistent de vânzări. Iar momentan acesta nu este cazul nostru.

În momentul în care piaţa va creşte şi va avea o nevoie clară (nu ca acum, când întâmplător există patru licitaţii în desfăşurare), ci când va fi o piaţă de autobuze urbane; măcar 200-250 de unităţi într-un an, atunci merită să te lupţi să iei o cotă de piaţă. E altceva când vorbeşti de 30-60 de autobuze vândute.

Cum vă descurcaţi pe partea de servisare? Aţi avut probleme până în prezent?

Neavând un volum foarte mare de unităţi livrate, singurele aduse fiind cele de la Oradea, service-ul se face direct de către sediul central al firmei. Dacă a fost nevoie de piese, au trimis cei din Polonia, dar nu putem spune că au existat dificultăţi.

Motoarele au avut probleme la un moment dat cu băile de abur, dar cei de la DAF din Cluj le-au înlocuit pe toate în garanţie. Erau conştienţi de faptul că lotul respectiv avea probleme, dar s-a rezolvat. În rest, au mai fost mici accidente, dar nesemnificative.

Aţi luat în calcul varianta deschiderii unui service în România?

Prevedem şi deschiderea unui service mobil în Bucureşti, dar în momentul în care vom avea 50 de unităţi pe piaţa din România. Noi sperăm să ajungem la această cifră într-un an, doi maxim.

În rest, urmărim foarte atent ce se întâmplă, mai ales pe divizia de troleibuze, care e mai mult o nişă. Bucureştiul se tot chinuie să schimbe troleele, iar în cazul în care se va lua o hotărâre clară să facă ceva în această direcţie, vom participa şi noi.

Cele mai citite stiri