Retele de socializare
Intra in cont / cont nou

CATEGORII:

Transportul şcolar, un serviciu inexistent sau o bombă cu ceas

Print
E-mail
Yahoo Messenger
Twitter
Facebook
FONT SIZE:

A

A

A

Autor: Roxana Burghina
04 ianuarie, 2014
Pentru mulți dintre noi, cei care am terminat studiile, tot ce ne-a mai rămas este să criticăm aspru sistemul. Suntem conștienți de hibele învățământului românesc și de existența unui număr atât de mare de nereguli, încât ne-am oprit din a mai ține socoteala. Însă poate ceea am început să omitem este faptul că educația este un drept și că indiferent de mediul în care trăiesc, copiii trebuie să beneficieze de ea. Asta înseamnă că trebuie să li se ofere condițiile propice mersului la școală, pentru că este incredibil ca în secolul informației foarte mulți dintre ei să fie nevoiți să meargă kilometri întregi pe jos pentru a primi ceea ce li se cuvine.

Sute de mii de copii din zonele rurale ale României se confruntă cu dificultatea ajunsului la școală. În multe dintre cazuri problema o reprezintă inexistența unui mijloc de transport, iar în altele infrastructura lipsă sau deficitară, care oricum nu permite accesul unui vehicul. Probleme mai sunt și de altă natură, precum utilizarea unor microbuze care nu au licență de transport, ale căror Inspecții Tehnice Periodice nu sunt făcute sau care sunt conduse de șoferi lipsiți de experiență.

Lipsa de resurse condamnă la compromisuri

Potrivit declarațiilor oficiale ale Ministerului Educației, la nivel național sunt 2.798 de microbuze funcționale destinate transportului elevilor din mediul rural, care deservesc nu număr de aproximativ 175.000 de copii.  Cu toate acestea, zonele rurale din România mai au nevoie de cel puţin 900 de alte microbuze, pentru ca transportul elevilor să se desfăşoare în condiţii decente.

Licitație pentru 600 de microbuze școlare

Executivul a găsit în sfârșit fondurile necesare pentru achiziția unui număr de 600 de microbuze şcolare. Contractul, care va fi atribuit prin licitație la 1 noiembrie, depășește suma de 16,7 milioane de euro, statul alocând pentru fiecare microbuz circa 28.150 de euro. Achiziția va fi făcută de către Ministerul Dezvoltării Regionale, iar potrivit ministrului Educației, statul a reușit să identifice aproximativ 76 de milioane de lei pentru microbuze.

Avem microbuze. Cine le conduce?

Foarte multe localități din România, care beneficiază de microbuze 16+1 pentru deplasarea elevilor se confruntă însă cu lipsa șoferilor. În foarte multe zone, copiii sunt duși la școală de cine poate să conducă un microbuz, inclusiv de către primar acolo unde chiar nu se găsește altcineva. Potrivit autorităților locale, problema principal vine din faptul că din anul 2010, posturile din administrație sunt blocate, iar primarii nu au putut angaja conducători auto cu permis pentru categoria D, ci s-au văzut nevoiți să încheie contracte cu oricine a fost capabil să conducă microbuzele de copii. În plus, cum foarte multe localități duc lipsa mijloacelor de transport de capacitate 16+1, mai folosesc și vehicule care aparțin primăriei, cu o capacitate de 8+1 locuri, unde nu este necesară deținerea permisului de categorie specială.

Salariul unui șofer de microbuz școlar este de 800-900 de lei.

 

Poliția Română a făcut o serie de controale înainte de începerea acestui an școlar, verificând 2.633 de microbuze școlare. În urma verificărilor a reieșit că: 105 dintre ele nu aveau licență de transport sau cea existent era expirată, 75 dintre ele aveau ITP-ul expirat, 30 nu aveau asigurare în caz de accident, iar 20 dintre aceastea erau conduse de șoferi fără atestate profesionale.

 

Transportul școlar, o afacere din care se storc bani

În unele zone ale României, elevii sunt nevoiți să facă naveta pentru a ajunge la școală. Asta presupune utilizarea unor microbuze sau autobuze ce aparțin firmelor de transport care au câștigat traseele respective în urma licitațiilor de atribuire, și care, în mod evident, practică diferite tarife la abonamentele pentru elevi. Ceea ce este probabil incredibil este faptul că există trasee unde costul abonamentului lunar este 15 lei, dar există și rute care îi forțează pe aceștia să scoată din buzunar chiar și 400 de lei, bani pe care Ministerul Educației nu i-a mai decontat de ceva timp. Adusă recent în discuție această problemă, a fost dezvăluit faptul că în ultimii ani sumele decontate transportatorilor pentru abonamentele elevilor au crescut de la aproximativ 40 de milioane lei, în urmă cu doi-trei ani, la 140 de milioane lei în urmă cu un an. Iar odată atrasă atenția asupra acestei situații inadmisibile, Ministerul Educației a fost determinat să găsească o soluție. Astfel, de anul acesta Guvernul va introduce o reglementare care să plafoneze sumele decontate pentru transport.

„Această măsură (n.r: de decontare a abonamentelor), care a fost menită să vină în sprijinul elevilor, de fapt constatăm că este în sprijinul transportatorilor. Noi considerăm că nu avem suficiente date pentru a acuza, de aceea am trimis documentaţia către Ministerul de Finanţe, către Consiliul Concurenţei, către alte instituţii ale statului şi aşteptăm să vedem dacă se justifică aceste valori extrem de mari sau nu. Până atunci, într-o ordonanţă simplă, Ministerul de Finanţe a propus, şi noi suntem de acord, să se introducă plafoane pentru fiecare interval de distanţă. Aceste plafoane nu sunt la valoarea minimă, sunt la o valoare realistă, iar în felul acesta, cu aceeaşi sumă de bani, vom putea sprijini mult mai mulţi elevi, urmând ca firmele care practică astfel de tarife să fie verificate”, a declarat în luna septembrie Ministrul Educației, Remus Pricopie.

Până în luna iulie a acestui an au existat situații în care un abonament pe 25-30 de kilometri putea să ajungă și la 500 de lei, în timp ce în alte zone ale țării, același tip de abonament, pentru aceeași distanță, nu depășea 15-20 de lei.

Situația a fost sesizată și comentată și de către prim-ministrul Victor Ponta. „Ministerul Educatiei a prezentat de mai multe ori statistici în acest sens. O să vedeți câți bani s-au furat, să vedeți cum un kilometru de transport costa 4 lei într-un județ, iar în altul 40. Deci, tot în România, tot cu același preț la benzină, tot cu același salariu la șofer, un kilometru costă de 10 sau de 20 de ori mai mult, în funcție de cum se aranja cu firmele private care decontau”, a explicat premierul.

Datorii de milioane de lei din cauza abonamentelor de transport

Ministerul Educaţiei nu a mai decontat în ultimele luni abonamentele de transport pentru elevii din mai multe judeţe din ţară, acumulând, astfel, datorii de milioane de lei. Unele judeţe, precum Cluj, a primit banii pentru decontări, dar doar până în primăvara acestui an.

Confruntaţi cu această situaţia, reprezentanţii ministerelor Educaţiei şi Finanţelor au stabilit deblocarea unei sume de 30 de milioane de lei pentru a acoperi o parte din datoriile din anul şcolar 2012-2013.

„Am avut o discuţie la Ministerul de Finanţe pentru a debloca suma de 30 de milioane de lei, ceea ce reprezintă 40% din datoriile de transport acumulate de anul trecut până acum. Vom înlocui abonamentul, care favorizează firmele de transport, cu o bursă suplimentară de transport, virată direct în contul elevului. Până atunci vom mai încerca să facem rost de bani pentru a mai acoperi din această datorie pe care o avem“, spunea ministrul în luna mai a acestui an.

Până în prezent totuși, sistemul de învățământ românesc tot „aude” promisiuni din partea politicienilor, însă rare au fost situațiile în care au fost făcute schimbări în bine. Sperăm ca de data aceasta situațiile aduse în atenția miniștrilor să nu fie trecute cu vederea și să își găsească rezolvarea binemeritată.

Uite vina, nu e vina. Autorităţile se arată reciproc cu degetul

Dacă e să întrebăm Ministerul Educației cine este răspunzător pentru situația de pe segmentul de transport al şcolarilor, degetul este arătat către autoritățile locale care „ar trebui să se implice”. Dacă întrebăm primarii de ce nu investesc în transportul școlar, aceștia dau vina pe faptul că nu au suficiente fonduri de la stat. Și, ca de obicei, vinovatul este greu de găsit, numai că nu mai vrem ca vina să fie pasată de la unii la alții. Ne dorim ca situația să fie rezolvată, iar atât timp cât toți cei cu putere de decizie ridică din umeri, elevii sunt nevoiți să se descurce cum pot.

Legea deficitară loveşte din nou

În luna martie a acestui an, Avocatul Poporului a realizat un raport care arată că situaţia transportului şcolar din România nu este atât de simplă pe cât pare. În primul rând, după cum arată raportul, numărul de microbuze şcolare este insuficient, pentru un transport optim fiind necesară achiziţia a încă 40% din numărul existent, deci aproximativ 1.000 de unităţi.

Potrivit raportului întocmit de Avocatul Poporului, soluţionarea problemelor transportului elevilor din mediul rural este îngreunată de faptul că „este dificil să se pună în acord legile învăţământului sau cele financiare cu realitatea social-pragmatică existentă, numărul şi calificarea cadrelor didactice cu numărul în scădere al elevilor, asigurarea şi întreţinerea bazei materiale cu puterea financiară a primăriilor de comună”.

Alte probleme pe care le scoate în evidenţă raportul sunt legate de faptul că întreţinerea mijloacelor de transport şcolar depăşeşte, de cele mai multe ori, valoarea de piaţă a microbuzelor, iar costurile cu asigurările RCA, combustibil şi salarizarea şoferilor nu pot fi susţinute din bugetul local. În plus, se pare că distanţele parcurse de un microbuz ajung şi la peste 200 de kilometri pe zi, fapt care duce la creşterea gradului de uzură şi a costurilor cu reparaţiile, dar şi la decalaje în programul şcolar al elevilor.

Cele mai citite stiri