Retele de socializare
Intra in cont / cont nou

CATEGORII:

Gratuitatea transportului public, o rețetă dorită dar incompletă

Print
E-mail
Yahoo Messenger
Twitter
Facebook
FONT SIZE:

A

A

A

Autor: transporter.ro
07 Martie, 2014
În ianuarie 2013, municipalitatea din Tallinn, capitala Estoniei, a transformat transportul public din oraş într-un serviciu gratuit pentru locuitorii săi. Tot în cursul lui 2013, Lugoj a devenit primul oraş din România care a introdus gratuitatea în transportul în comun, iar spre sfârşitul anului primăria Timişoara a implementat timp de două luni o astfel de iniţiativă. Multe municipalități au încercat această abordare, dar puține s-au putut bucura de succes. 

De-a lungul timpului, mai multe regii din lume au încercat să transforme transportul public într-un serviciu gratuit. Iar deseori, principalele motive pentru implementarea unei astfel de soluţii au fost: facilitarea accesului la locurile de muncă, revitalizarea zonelor suburbane, încurajarea oamenilor să renunţe la maşinile personale, pentru a reduce traficul şi poluarea.

 

Există și soluții mai eficiente

Gratuitatea în transportul în comun reprezintă de ceva timp un ideal, dar până acum nimeni nu a găsit ingredientele potrivite pentru o astfel de rețetă. Mai mult, principala problemă o reprezintă faptul că, deşi iniţiativa este una lăudabilă, rezultatele implementării ei nu se văd imediat. Ba chiar studiile de caz asupra oraşelor care au desfăşurat astfel de proiecte au demonstrat că gratuitatea transportului public are un impact scăzut asupra transferului modal, că deşi numărul de călători creşte, nu există schimbări perceptibile în comportamentul celor care nu utilizau înainte mijloacele de transport în comun, iar în final nu există o reducere sesizabilă a numărului de mașini personale.

Concluzia generală a fost că aceleaşi efecte pot fi atinse şi implementând măsuri mai puţin costisitoare, care pur şi simplu să ridice calitatea serviciilor de transport în comun. În orice caz, majoritatea iniţiativelor de acest tip sunt puse în practică în oraşele mici, cu un număr al locuitorilor egal sau mai mic de 100.000, unde oferta de transport este redusă, iar costurile de operare nu sunt foarte mari oricum....

Autor: Roxana Burghină

Articolul integral poate fi citit în ediţia tipărită Decembrie 2013-Ianuarie 2014 a Revistei Transporter.

 

Pentru abonamente, înregistrați-vă aici.

Cele mai citite stiri